TITÁN s.n. Metal alb-argintiu, foarte dur și casant, răspândit în natură sub formă de compuși. [< fr. titane]. Vezi definitia »

Organ de masina in forma de bara legata la cele doua capete de cate o piesa mobila a masinii cre serveste la transformarea miscarii rectilinii in miscare de rotatie sau invers Vezi definitia »

MINOIÁN subst. Perioadă arhaică a civilizației cretane și grecești. [Pr.: -no-ian] – Din fr. minoen. Vezi definitia »

FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației de bază a Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei, privitor la Fenicia sau la populația ei, din Fenicia. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. Vezi definitia »

CONSTĂNȚEÁN, -Ă, constănțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Constanța. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Constanța. – Constanța (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »