țâmp, țâmpuri, s.n. (reg.) 1. șold, coapsă. 2. copac, țubac. Vezi definitia »

timp (timpuri), s. n. – Vreme. – Megl. timp. Lat. tempŭs (Pușcariu 1729; REW 8634), cf. it., port. tempo, prov., fr., cat. temps, sp. tiempo. – Der. timpuriu, adj. (prematur), mr. timburiu, probabil, din pl. timpuri, ca fumuriu de la fum (după Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1732 și REW 8632, de la un lat. temporῑvus, cf. mil. temporiv, ven. gen. temporivo); (i)estimp, adv. (anul acesta); pretimpuriu, adj. (prematur). Der. neol. (din fr.) temporal, adj.; temporar, adj.; temporiza, vb.; contemporan, adj.; contratimp, s. n.; extemporal, adj. – Cf. răstimp. Vezi definitia »

ESTÍMP adv. (Reg.) În acest an. [Acc. și: éstimp] – Lat. istum tempus. Vezi definitia »

BLIMP s.n. (Cinem.) Carcasă în care se introduce aparatul de filmat portabil în cazul filmărilor cu priză directă de sunet, pentru a elimina zgomotul produs de mecanismul de antrenare a peliculei. [< engl. blimp]. Vezi definitia »

camp de lupta Vezi definitia »