TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (Reg.; despre instrumente ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa. Vezi definitia »

STOMP STAMP/ s. n. 1. formă muzicală primitivă, pentru pian, din care s-a născut jazul. 2. piesă bine ritmată din jazul tradițional. (< amer. stomp) Vezi definitia »

ESTÍMP adv. (Reg.) În acest an. [Acc. și: éstimp] – Lat. istum tempus. Vezi definitia »

TRAMP s. n. navă comercială pentru transportul de mărfuri, care navighează din port în port pentru a fi închiriată. (< engl. tramp) Vezi definitia »

RĂSTÍMP, răstimpuri, s. n. Durată (limitată) de timp; interval între două perioade sau între două momente diferite; timp. ◊ Loc. adv. În răstimpuri sau din răstimp în răstimp = din când în când, câteodată, uneori. Într-un răstimp = de la o vreme, la un moment dat. În răstimp = între timp. – Din sl. rastonpŭ (după timp). Vezi definitia »