BACALAUREÁT s.n. Examen general cu care se încheie cursurile liceului și după care este permisă intrarea la o facultate; titlu obținut de absolventul unui astfel de examen. // s.m. și f. Absolvent care a trecut examenul de bacalaureat. [Pron. -la-u-re-at, pl. -te. / < fr. baccalauréat]. Vezi definitia »

COACUZÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este acuzat în același timp împreună cu alții. [Cf. fr. coaccusé]. Vezi definitia »

CONFEDERÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte dintr-o confederație; (spec.) adept al Confederației Sudului, formată în America după războiul de Secesiune. [Cf. fr. confédéré]. Vezi definitia »

beát (beátă), adj. – Binecuvîntat, fericit. Fr. béat. – Der. beatifica, vb. din lat. beatificare; beatitudine, s. f., din lat. beatitudo. Vezi definitia »

ȘPRAT s. m. pește mic din familia clupeide, asemănător cu heringul, în Marea Nordului și Marea Mânecii. (< engl., fr. sprat) Vezi definitia »