SINCÁRP, -Ă adj. (Bot.; despre gineceu; op. apocarp) Cu carpelele unite. [< fr. syncarpe, cf. gr. syn – împreună, karpos – fruct]. Vezi definitia »

CORP s.n. I. 1. Porțiune de materie bine determinată. ♦ (Chim.) Substanță organică sau anorganică. 2. Obiect, lucru. ◊ Corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni. 3. (Poligr.) Unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice. II. 1 Totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită. ◊ Corp de balet = artiștii care dansează în grupuri într-un balet. 2. (Mil.) Mare unitate cuprinzând mai multe divizii. [Pl. -puri, (chim., s.m.) corpi. / < lat. corpus, cf. fr. corps, it. corpo]. Vezi definitia »

RODOCÁRP, -Ă adj. cu fructe rozacee. (< lat. rhodocarpus) Vezi definitia »

RINCOCÁRP, -Ă adj. cu fructe rostrate. (< lat. rhynchocarpus) Vezi definitia »

BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct]. Vezi definitia »