POLICÁRP, -Ă adj. (Bot.) Policarpic. [< fr. polycarpe]. Vezi definitia »

RODOCÁRP, -Ă adj. cu fructe rozacee. (< lat. rhodocarpus) Vezi definitia »

STERP, STEÁRPĂ, sterpi, -e, adj. 1: (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) În care pământul nu a rodit (suficient); sărac în produse ale pământului. ♦ Fig. (Despre priveliști) Fără viață, sărac, dezolant. 2. (Pop.: despre animale și plante) Steril (1). ♦ (Despre căsătorii) Din care nu au rezultat copii. 3. Fig. Care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril (2). – Et. nec. Vezi definitia »

IZOCÁRP, -Ă adj. (despre flori) la care numărul carpelelor este egal cu cel al elementelor periantului. (< fr. izocarpe) Vezi definitia »

METACÁRP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mâinii cuprinsă între carp și falange, formată din cinci oase dispuse radiar; os care formează baza fluierului la picioarele din față ale unor animale. – Din fr. métacarpe. Vezi definitia »