Definita cuvantului zâmba
ZÂMBÁ, zâmbéz, vb. I. 1. Tranz. A știrbi, a sparge. 2. Refl. A amenința, a intimida; a-și arăta colții. (din sl. ząbu = dinte; cf. rus. zubrit' = a-și arăta dinții)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zâmba
ARUBA, ins. în M. Caraibilor (Antilele Mici); 193 km2; 62 mii loc. (1987). Oraș pr.: Oranjestad. Expl. de fosfați și sare. Culturi de bumbac, legume, arahide, citrice. Autonomie internă. Vezi definitia »
ZURBÁ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Din tc. zorba. Vezi definitia »
ENGOBÁ vb. tr. a acoperi un obiect de ceramică cu un strat de materie pământoasă, albă sau colorată, pentru a masca culoarea naturală a pastei. (< fr. engober) Vezi definitia »
harabá (harabále), s. f. – Car, căruță mare. Tc. araba (Șeineanu, II, 205; Lokotsch 790), cf. bg., sb. arabá, rus. arbá. – Der. harabagiu, s. m. (căruțaș), din tc. arabaci; harabagiesc, adj. (tipic pentru căruțași); harabagilîc, s. n. (înv., consum, impozit municipal pe căruțel care intră), din tc. arabacilik; harabagerie, s. f. (cărăușie); hărăbaie, s. f. (casă mare, clădire mare), cf. Iordan, BL, IX, 56. Vezi definitia »
iabá, iabále, s.f. (înv.) unealtă de plugărie asemănătoare furcii; furcă de lemn cu patru coarne. Vezi definitia »