ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus. Vezi definitia »

DIABET²(O)- elem. „diabet”. (< fr. diabét/o/-, cf. gr. diabetes, scurgere continuă) Vezi definitia »

ORCHESTRIONÉT s. n. instrument muzical cu manivelă, mai mic decât orchestrionul, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate. (< orchestrion + -et) Vezi definitia »

HOMOGAMÉT s. m. gamet de același sex și asemănător morfologic cu partenerii săi. (< fr. homogamète) Vezi definitia »

HÚIET, huiete, s. n. Vuiet. [Var.: úiet s. n.] – Hui + suf. -et. Vezi definitia »