prilegí, prilegésc, vb. IV 1. (refl.; înv. și reg.) a se întâmpla, a se petrece; a apărea, a se ivi. 2. (înv.) a pricinui, a prilejui. 3. (refl.; înv. și reg.; despre oameni) a se nimeri. 4. (refl.; înv.) a căuta sau a găsi un moment favorabil, oportun. Vezi definitia »

TUPUNGÍ, tupungesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate zdravăn pe cineva (cu pumnii). – Comp. magh. tapogni. Vezi definitia »

CATARGI, Henri (1894-1976, n. București), pictor român. Peisaje și naturi moarte de un remarcabil simț al compoziției și cu un colorit sobru și nuanțat, evocînd cu subtilitate atmosfera și reflexele luminii („Peisaj la Pasărea”, „Femeia cu pălărie galbenă”, „Culesul fructelor”). Vezi definitia »

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg. Vezi definitia »

DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. (recipr.) (Înv.) A avea mania de a se duela. [Pr.: du-el-] – Din duelgiu (derivat regresiv). Vezi definitia »