rob (róbi), s. m. – 1. Captiv, prizonier de război. – 2. Sclav. – 3. (Bihor) Hoț. – Mr. rob. Sl. rabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 315), cf. sb., cr., ceh., pol., alb., mag. rab. – Der. roabă, s. f. (sclavă; tărăboanță), la care sensul al doilea este tot sl., cf. sb. raba „căruță” (după Lacea, Dacor., III, 745, din săs. Rabber); robaci, adj. (Mold., asiduu, harnic); robi, vb. (a captiva, a face sclav; a se duce; a trăi ca sclav), cf. sl. rabiti; robie, s. f. (sclavie, captivitate), cf. sb., cr. robia; robcă, s. f. (înv., sclavă); robime, s. f. (înv., sclavi); roboti, vb. (Mold., a munic, a trudi), din sl. rabotiti „a face robi”, cf. rus. rabotatĭ „a munci”; robotă (var. robot), s. f. (Trans., clacă; muncă), din sl. rabota „captivitate”, cf. ceh., pol., rus. rabota, bg. rabot; roboteală, s. f. (muncă, activitate); robotaș, s. m. (Trans., clăcaș), din sb. rabotaš, mag. rabotos; robșag, s. n. (Maram., sclavie), din mag. rabsag; desrobi, vb. (a elibera, a da libertate); desrobitor, adj. (liberator); robot, s. m. (robot, automat), din ceh. robota prin intermediul fr. robot. Vezi definitia »

CINEFÓB, -Ă s. m. f. cel care urăște filmele. (< fr. cinéphobe) Vezi definitia »

JOB s.n. 1. Lucrare plătită. 2. Afacere cu caracter privat sau oficial. ♦ Slujbă, serviciu. [Pron. giob. / < engl., fr. job]. Vezi definitia »

SCROB, scroburi, s. n. (Reg.) Jumări de ouă. – Din bg. skrob. Vezi definitia »

MICRÓB s.m. Nume generic dat unor microorganisme vegetale sau animale, care sunt adesea agenții transmițători ai unor boli; microorganism. [< fr. microbe, cf. gr. mikros – mic, bios – viață]. Vezi definitia »