BOB¹, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. – Din sl. bobŭ. Vezi definitia »

LUCIFÓB, -Ă adj. (despre animale) care se ferește de lumină. (< fr. luciphobe) Vezi definitia »

coțób, -oábă, coțóbi, -be, adj. (reg.; despre cai) nărăvaș, recalcitrant. Vezi definitia »

SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob. Vezi definitia »

NECROFÓB, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de necrofobie. (< fr. nécrophobe) Vezi definitia »