SUCOMBÁ vb. intr. 1. a muri, a deceda. 2. (fig.) a fi zdrobit, învins. (< fr. succomber) Vezi definitia »

SUCOMBÁ vb. I. intr. (Liv.) A muri, a deceda; a pieri. ♦ (Fig.) A fi zdrobit, învins. [P.i. sucómb, 3,6 -bă. / < fr. succomber, cf. lat. succumbere]. Vezi definitia »

ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. Refl. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încúib] – În + cuib. Vezi definitia »

limba romana este patria mea Vezi definitia »

geába adv. – 1. Gratis. – 2. În zadar. – Mr. geaba. Tc. caba (Șeineanu, II, 184; Meyer 79; Lokotsch 625; Ronzevalle 69), cf. ngr. τζάμπα, alb. ğabá, bg. džaba. În prezent se folosește mai ales cu forma degeaba. Este dublet al lui heba, adv. (în zadar), în Trans., din mag. hiába. Vezi definitia »