Definita cuvantului bonitate
BONITÁTE s. f. 1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate. 2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producție prin exploatare. (< germ. Bonität)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bonitate
MONDENITÁTE s. f. 1. înclinare spre o viață mondenă. ◊ vanitate mondenă. 2. (pl.) evenimente ale lumii mondene. (după fr. mondanité) Vezi definitia »
OBIECTITÁTE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité]. Vezi definitia »
IMBECILITÁTE, (2) imbecilități, s. f. 1. Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie. – Din fr. imbécilité, lat. imbecilitas, -atis. Vezi definitia »
PROCESUALITÁTE s. f. însușirea de a fi procesual. (< procesual + -itate) Vezi definitia »
INEXTRICABILITÁTE s. f. calitatea, starea a ceea ce este inextricabil. (< fr. inextricabilité) Vezi definitia »