CONFÉCȚIE s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. confecționare. (< fr. confection, lat. confectio) Vezi definitia »

BILOGÍE s.f. (Liv.) Dilogie. [< fr. bilogie]. Vezi definitia »

ANATEXÍE s. f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței pământului în mase uniforme de gresie și granit. – Fr. anatéxie. Vezi definitia »

CRANIOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuierea oaselor craniului. [Gen. -iei. / < fr. crâniomalacie]. Vezi definitia »

AUTOTERAPÍE s.f. Vindecare pe cale naturală a unei boli, fără ajutor medical. [< fr. autothérapie, cf. gr. autos – însuși, therapeia – îngrijire]. Vezi definitia »