RIȚUÍT s. n. Rițuire. – V. rițui. Vezi definitia »

pristăvít, -ă, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.) mort, decedat. 2. (s.m. și f.) mortul. Vezi definitia »

NĂȘÍT s. n. Faptul de a năși. – V. năși. Vezi definitia »

PÍNXIT s.n. Formulă cu semnificația „a pictat”, săpată pe o placă de gravură alături de numele pictorului după care gravorul și-a făcut lucrarea. [< lat. pinxit]. Vezi definitia »

BIOLÍT s.n. Rocă sedimentară organică; organolit. [Cf. fr. biolithe, germ. Biolith < gr. bios – viață, lithos – piatră]. Vezi definitia »