REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultalul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitalea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce. Vezi definitia »

DEFAVOÁRE s. f. (În sintagma) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). – Din fr. défaveur. Vezi definitia »

năvodíre s.f. (înv. și pop.) 1. pescuire cu năvodul. 2. încercuire. Vezi definitia »

DEPARTAJÁRE s.f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. [< departaja]. Vezi definitia »

SUSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei; bănuire. [< suspecta]. Vezi definitia »