VÉCE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii în unele orașe rusești în sec. X-XV. 2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din scr. veće. Vezi definitia »

ATRÓCE adj. invar. Cumplit, înfiorător, îngrozitor, fioros, groaznic. Durere, crimă atroce. – Din fr. atroce, lat. atrox, -cis. Vezi definitia »

LOCVÁCE adj. inv. vorbăreț, volubil, limbut. (< fr. loquace, lat. loquax, -acis) Vezi definitia »

prentoárce, prentórc, vb. III 1. (înv. și reg.) a (se) întoarce, a (se) muta (din nou). 2. (reg.; despre țuică) a distila de două ori sau de mai multe ori; a prefige. Vezi definitia »

scálce, scălci, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee toxică, cu frunze în forma copitei de cal și cu flori mari, galbene-aurii; calce. 2. (la pl.) plante erbacee toxice, cu flori mari galbene; bulbuci. 3. (în compuse) scălci-mici = scânteiuțe, scânteioare (plante); scalce-mare = rostopască. Vezi definitia »