prămrác s.n. (înv.) întuneric absolut, întunecime, beznă. Vezi definitia »

OTARÁC, otarace, s. n. (Reg.) Scăunaș (format dintr-o scândură așezată transversal) la capătul dinainte al luntrei de pescuit. Vezi definitia »

SERÁC s.n. (Geol.) Turn de gheață, proeminență rezultată din intersectarea crăpăturilor din cuprinsul ghețarilor. [< fr. sérac]. Vezi definitia »

OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak. Vezi definitia »

pușliác s.m. sg. (reg.) țuică proastă de la sfârșitul distilării (slabă, fără alcool suficient). Vezi definitia »