áșchie (áșchii), s. f. – Bucată mică ce se desprinde sau sare dintr-un lemn, os etc.. – Var. (h)asc(i)e. Mr. iașcl’ă. Lat. pop. ascla, reducere de la *astŭla ‹ assŭla (Pușcariu 136; Candrea-Dens., 94; REW 736; DAR); cf. alb. aškje, ngr. ἄσϰλα, vegl. jaska, it. aschia (napol. áška, sicil. aška,, sard. aša, apul. aško, lec. ašcula), prov., cat. ascla, port. acha; alb. aštše (‹ assŭla), it. ascola (‹ *ascŭla), sp. astilla (‹ astella), aparțin aceleași rădăcini. – Der. așchia, vb. (a face așchii), pe care Pușcariu 137 îl derivă de la un lat. *asclāre, care nu pare necesar; așchios, adj. (care se rupe ușor în așchii). Vezi definitia »

LĂHUZÍE s. f. v. lăuzie. Vezi definitia »

PALEOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care are ca obiect reconstituirea și reprezentarea pe hartă a condițiilor fizico-geografice existente în diferite epoci ale istoriei geologice a Pământului. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographie. Vezi definitia »

OÁIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis. Vezi definitia »

VAGINOSCOPÍE, vaginoscopii, s. f. (Med.) Examinare endoscopică a cavității vaginale. – Din fr. vaginoscopie. Vezi definitia »