RETICÉNȚĂ s.f. Omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; reținere, atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. ♦ Figură de stil prin care cineva își întrerupe deodată șirul gândirii pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. [< fr. réticence, cf. lat. reticentia]. Vezi definitia »

TROMBÍNĂ, trombine, s. f. Enzimă care participă la procesul de coagulare a sângelui. – Din fr. thrombine. Vezi definitia »

CHITÁRĂ s.f. Instrument muzical cu șase coarde, care emite sunete prin ciupirea sau lovirea acestora cu degetele. [Var. ghitară s.f. / < it. chitarra]. Vezi definitia »

FÚNGĂ s.f. (Mar.) Parâmă, frânghie pentru ridicarea velei la catarg. [Cf. it. fionco]. Vezi definitia »

suplinínță, suplinínțe, s.f. (înv.) 1. funcția suplinitorului; suplinire. 2. loc de suplinit; post vacant. Vezi definitia »