SUSTENTÁȚIE, sustentații, s. f. Proprietatea unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. – Din fr. sustentation. Vezi definitia »

NEFROLITOTOMÍE, nefrolitotomii, s. f. (Med.) Extragere chirurgicală a unui calcul renal. – Din fr. néphrolithotomie. Vezi definitia »

VANÍLIE s.f. Fructul aromat, având forma unei păstăi, al unei varietăți de orhidee (Vanilla planifolia) din America Centrală, cu bogat conținut de vanilină, utilizat ca mirodenie mai ales în cofetărie. Se comercializează ca batoane de vanilie, reprezentând păstăile fermentate și uscate, de culoare maronie-neagră, lungi de 10-20 cm, dar și ca esență sau extract natural de vanilie, obținut din aceste fructe. Vezi definitia »

INSÉRȚIE s.f. 1. Inserare. 2. Legare, fixare pe os a unui mușchi. 3. (Tehn.) Strat de material de o anumită compoziție și structură inclus în interiorul altui material. [Gen. -iei, var. inserțiune s.f. / cf. fr. insertion, lat. insertio]. Vezi definitia »

ARTICULÁȚIE s.f. 1. Încheietură, legătură (mobilă) între oase. ♦ Legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronunța, de a rosti un sunet; pronunțare a unui sunet; articulare. ◊ Bază de articulație = modul de pronunțare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect. [Gen. -iei, var. articulațiune s.f. / cf. fr. articulation, lat. articulatio]. Vezi definitia »