ENUMERÁȚIE s. f. 1. enumerare. 2. figură de stil constând în înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. (< fr. énumération, lat. enumeratio) Vezi definitia »

PERSECÚȚIE s.f. Urmărire a cuiva pentru a-i face un rău pe nedrept; prigoană, persecutare. ◊ Mania persecuției = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. [Var. persecuțiune s.f. / cf. fr. persécution, lat. persecutio]. Vezi definitia »

PANCREATOTOMÍE s.f. Incizie chirurgicală a pancreasului; pancreaticotomie. [Gen. -iei. / < fr. pancréatotomie, cf. gr. pankreas – pancreas, tome – tăiere]. Vezi definitia »

HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦ P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din tc. huri. Cf. fr. houri. Vezi definitia »

DIACRONÍE s.f. Evoluție în timp, desfășurare istorică a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. [Gen. -iei. / < fr. diachronie]. Vezi definitia »