JURISDÍCȚIE s.f. 1. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde își poate exercita această putere un judecător sau o instanță judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de același grad sau competente a soluționa o anumită categorie de litigii. ◊ Organ de jurisdicție = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. [Gen. -iei, var. jurisdicțiune s.f. / cf. lat. iurisdictio, fr. jurisdiction]. Vezi definitia »

CHEMOSÓRBȚIE s.f. Fixare a unei substanțe pe suprafața unui corp prin formarea unei combinații chimice între absorbant și substanța absorbită. [< fr. chémosorption]. Vezi definitia »

HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦ P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din tc. huri. Cf. fr. houri. Vezi definitia »

EMÍSIE s.f. v. emisiune. Vezi definitia »

TELEONOMÍE s. f. 1. (Fii.) Teleologie. 2. (Biol.) Determinare obiectivă a mecanismelor de reglare celulară. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléonomie. Vezi definitia »