EXTREMITÁTE s. f. punct final, limită, parte extremă, hotar. ◊ parte terminală a unui organ sau a corpului. (< fr. extrémité, lat. extremitas) Vezi definitia »

SERVITÚTE s. f. 1. stare de dependență, de supunere; servitudine. ◊ obligație, constrângere. 2. (jur.) sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție. (< lat. servitus) Vezi definitia »

LOCVACITÁTE s.f. (Rar) Limbuție. [Cf. fr. loquacité, lat. loquacitas]. Vezi definitia »

INCOMUNICABILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este incomunicabil. [Cf. fr. incommunicabilité]. Vezi definitia »

CONFORMITÁTE s. f. raport care există între două lucruri asemănătoare sau identice. ◊ pentru ~ = formulă de confirmare a autenticității unui act; în ~ cu... = de acord cu... (< fr. conformité) Vezi definitia »