DEHISCÉNȚĂ s.f. Însușire a unor fructe de a fi dehiscente. [Cf. fr. déhiscence]. Vezi definitia »

PLÁSTICĂ s.f. 1. Tehnica executării obiectelor (de artă) prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; tehnica sculpturii. ♦ Totalitatea lucrărilor de artă plastică. 2. Partea din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. [Gen. -cii. / < fr. plastique, cf. it., lat. plastica, gr. plastike < plassein – a modela]. Vezi definitia »

ȘEMIZÉTĂ s. f. bluză femeiască simplă, ușoară, cu sau fără mâneci. (< fr. chemisette) Vezi definitia »

FITOGEOSFÉRĂ s.f. Suprafața terestră ocupată de plante. [Pron. -ge-o-, pl. -re. / cf. gr. phyton – plantă, ge – pământ, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

ALELOGENÉZĂ s. f. succesiune a două generații (sporofitică și gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante. (< fr. allélogenèse) Vezi definitia »