Definita cuvantului zgură
ZGÚRĂ, zgúri, s. f. ~ (Fig.) Negură. Din zgura vremii. ◊ Zgură bazică = produs secundar obținut la fabricarea oțelului și folosit ca îngrășământ. Piatră de zgură = piatră de construcție, fabricată dintr-un amestec de nisip, zgură și un liant și întrebuințată la prepararea betoanelor și a plăcilor izolante. ◊ (Fig.) (Cu aluzie la culoarea neagră a reziduului) Soarele spărgea norii de zgură. (din ngr. σκουρά, σκουριά < gr. σκωρία; cf. scoare și scr. skorija, bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë) [def. DLRLC]
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zgură
búnă-cuviínță (politețe) (-vi-in-) s. f., art. búna-cuviínță (dar: buna lui cuviință), g.-d. art. búnei-cuviínțe Vezi definitia »
ieríță (iriță), s.f. (reg.) grâu de primăvară sau vară, mărunt sau roșu. Vezi definitia »
ACETOFENÓNĂ, acetofenone, s. f. Cetonă mixtă cu miros plăcut, solubilă în apă și în eter, folosită în industria farmaceutică și a parfumurilor. – Din fr. acétophénone. Vezi definitia »
SFUMATÚRĂ s. f. 1. estompare, nuanțare (de culoare, de sunet). 2. (fig.) nuanță, deosebire imperceptibilă. (< it. sfumatura) Vezi definitia »
ZUGRĂVEÁLĂ, zugrăveli, s. f. 1. Zugrăvire; (concr.) strat de protecție și ornamental aplicat pe zidurile unor elemente de construcție, format de obicei dintr-o soluție apoasă cu pigmenți minerali și cu var. 2. Pictură (mai ales bisericească); p. ext. tablou, desen, gravură. 3. (Rar) Sulimeneală, fard. 4. Fig. (Rar) Descriere, prezentare. – Zugrăvi + suf. -eală. Vezi definitia »