MAGNETOMETRÍE s. f. 1. măsurarea variațiilor mărimilor magnetice. 2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. 3. metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice. (< fr. magnétométrie) Vezi definitia »

HEMIPATÍE s. f. boală într-o jumătate de corp, a unor leziuni cerebrale. (< hemi- + -patie) Vezi definitia »

CONSIGNÁȚIE s.f. Depunere pentru păstrare, garanție sau vânzare; consemnare, consemnațiune. ♦ (Concr.) Magazin de stat unde se depun spre vânzare diferite obiecte de către particulari. [Gen. -iei. / cf. fr. consignation]. Vezi definitia »

urdíe, urdíi, s.f. (înv.) V. ordie. Vezi definitia »

ALOCARPÍE s. f. formare a fructului prin polenizare încrucișată. (< fr. allocarpie) Vezi definitia »