ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură (mobilă) între două sau mai multe oase, prin intermediul ligamentelor; încheietură; locul acestei legături. ♦ Legătură între mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau al unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Fr. articulation (lat. lit. articulatio, -onis). Vezi definitia »

HIPOTIROIDÍE s. f. boală cauzată de o hiposecreție a glandei tiroide; hipotiroidism. (< fr. hypothyroïdie) Vezi definitia »

VEXILÁȚIE s. f. unitate de cavalerie în legiunea romană care lupta sub același steag. (< fr. vexillation, lat. vexillatio) Vezi definitia »

malíție (malíții), s. f. – Viclenie, răutate. Fr. malice. – Der. malițios, adj., din fr. malicieux; malițiozitate, s. f. (răutate). Vezi definitia »

POLIFONÍE s. f. 1. arta și tehnica suprapunerii armonice a două sau a mai multor părți vocale ori instrumentale, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. 2. halucinație auditivă în perceperea mai multor voci inexistente. (< fr. polyphonie) Vezi definitia »