Definita cuvantului mărit
mărít (măríți), s. m. – Soț, bărbat. Mr. mărit. Lat. marῑtus (Candrea-Dens., 1050). Sec. XVI, înv., pare să se fi conservat în expresia de mărit „de măritat” (Tiktin crede că este un postverbal de la a mărita). – Der. mărita, vb. (a (se) căsători o fată), mr. marit, mărtare, megl. marit, măritari, istr. marit, din lat. marῑtāre (Pușcariu 1032; Candrea-Dens., 1051; REW 5361), cf. alb. marton, it. maritare, fr. marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvînt de uz general, cf. ALR, I, 250); măritiș, s. n. (căsătorie). Der. neol. marital, adj., din fr. marital; maritalmente, adv., din fr. maritalement.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mărit
țivlít, -ă, țivlíți, -te, adj. (reg.; despre sunete) ascuțit, subțire, șuierător. Vezi definitia »
storcăít, s.n. (reg.) clipocit. Vezi definitia »
REGOLÍT s.n. Stratul de la suprafața lunii și a planetelor de tip terestru fără atmosferă, format din praf și bucăți de pietre slab cementate în vid. [se pare ca regolitul e și pe Pămînt... – CM] Vezi definitia »
AMIBOCÍT s.n. Celulă vie care prezintă caracterele amibelor. [< fr. amibocyte]. Vezi definitia »
covrít, -ă, covríți, -te, adj. (reg.) încovrigat, încârligat, covrig. Vezi definitia »