TETRACÓRD s.n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Grup de patru sunete limitate într-un interval de cvartă. [Cf. fr. tétracorde, lat., gr. tetrachordon < tetra – cu patru, chorde – coardă]. Vezi definitia »

PANICÁRD, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care se lasă ușor cuprins de panică. II. adj. care denotă, manifestă panică. (< fr. paniquard) Vezi definitia »

PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Peior.) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. Vezi definitia »

STINDÁRD, stindarde, s. n. 1. Steag, drapel. ◊ Expr. A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanșa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. Fig. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. – Din it. stendardo. Vezi definitia »

LORD s.m. Înalt titlu nobilar în Anglia; persoană care poartă acest titlu. ♦ Denumirea dată unor demnitari englezi. [Pl. -zi. / < engl., fr. lord]. Vezi definitia »