SĂNIÚȚĂ, săniuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sanie. 2. Sanie mică cu care se dau copiii pe săniuș sau se trag pe zăpadă. [Pr.: -ni-u-] – Sanie + suf. -uță. Vezi definitia »

POETÉSĂ s. f. poetă. (< fr. poétesse) Vezi definitia »

LEGĂTOREÁSĂ, legătorese, s. f. Femeie specializată în legatul cărților. – Legător + suf. -easă. Vezi definitia »

STREÁȘINĂ, streșini, s. f. Prelungire a acoperișului unei construcții în afara zidurilor, care apără pereții și fundațiile de ploaie. ◊ Expr. A(-și) pune mâna (sau palma) streașină (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mâna streașină (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mâna streașină (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-și) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare când privește sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperișului caselor. ♦ Acoperiș (de șindrilă) înclinat, cu care se acoperă la țară unele garduri sau porți. ♦ Partea ieșită mai în afară la o claie sau la o șiră, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) stráșină, stréșina s. f.] – Cf. sl. strĕha. Vezi definitia »

MANTÍLĂ s.f. Un fel de manteluță mai lungă, purtată de femei. ♦ Eșarfă lungă de mătase sau de dantelă de origine spaniolă, purtată de femei. [< fr. mantille]. Vezi definitia »