STÍGMĂ, stigme, sf. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. – Din lat., fr. stigma. Vezi definitia »

prieteni la cataramă / la toartă expr. prieteni foarte buni, prieteni nedespărțiți. Vezi definitia »

gúdă s.f. (reg.) 1. cățea. 2. grijă. 3. vătaful flăcăilor în noaptea de Crăciun. Vezi definitia »

gáră s. f. – Protest zgomotos, tăgăduire. Pol. gwar(a) „zgomot” (Cihac, II, 114; DAR). În Mold. Vezi definitia »

ȘAMPONÉZĂ s. f. lucrătoare într-un salon de coafură specializată în șamponări. (< fr. shamponineuse) Vezi definitia »