tîrlă (-le), s. f. – Stînă, ocol de vite. – Megl. torlă. Sl., cf. bg. tărlo, sb. trlo, cr. tèrlo (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 412). – Der. tîrlaș, s. m. (coproprietar al unei stîne), cf. GS, VI, 43; tîrli, vb. (a-și așeza tîrla într-un anumit loc; a zăbovi cu turma într-un anumit loc); tîrliște, s. f. (loc în care mai înainte a fost o tîrlă), cf. bg. tărlište. Vezi definitia »

MUSCÚLĂ s. f. mașină de război care facilita apropierea de ziduri, protejând totodată de săgeți, de pietre etc. (< fr. muscule) Vezi definitia »

pestélcă, pestélci, s.f. (reg.) nume de pește. Vezi definitia »

SAPIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia. Vezi definitia »

polunóșniță (polunóșnițe), s. f. – Utrenie. – Var. polonoș(t)niță, poluloș(t)niță. Sl. polunoštĭnica „miezul nopții” (Cihac, II, 274). Vezi definitia »