SCLAVAGÍSM s. n. orânduire socială în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea privată a stăpânului de sclavi asupra mijloacelor de producție și asupra producătorilor. (după fr. esclavagisme) Vezi definitia »

TEÍSM² s. n. intoxicație survenită în urma abuzului de ceai. (< fr. théisme) Vezi definitia »

PREZBITERIANÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă din Anglia care nu recunoaște autoritatea episcopilor, ci numai pe cea a preoților. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. presbytérianisme. Vezi definitia »

PROFETÍSM s. n. 1. sistem religios fondat pe învățătura profeților. 2. caracter profetic; profeție. (< fr. prophétisme) Vezi definitia »

SINAPÍSM s.n. Cataplasmă din făină de muștar cu apă, care se aplică pe diferitele părți bolnave ale corpului spre a provoca un aflux de sânge. [< fr. sinapisme, cf. lat. sinapis – muștar]. Vezi definitia »