catrán s. m. – 1. Lichid vîscos de culoare închisă, gudron. – 2. Chin, grijă, amărăciune. – Mr. cătrane, megl. cătran. Tc. katran (din arab. alqitrān, de unde și sp. alquitrán, port. alcatrão, fr. goudron), cf. it. catrame, ngr. ϰατράμι, alb. katram (Șeineanu, II, 95; Lokotsch 1128; Ronzevalle 134; REW 4684a). În Trans., prin intermediul sb. katran sau al mag. katrány, de aceeași proveniență. Der. cătrăni, vb. (a da cu catran; a supăra, a amărî; refl., a se înfuria, a turba); cătrăneală, s. f. (acțiunea de a (se) cătrăni; amărăciune); cătrănitură, s. f. (cătrăneală); cătrănos, adj. (plin de catran); cătrăniță, s. f. (Trans., chibrit). Dubletul neol. gudron, s. n., din fr., a dat naștere vb. gudrona. Edelspacher 16 se gîndește, desigur în mod greșit, că mag. provine din rom. Vezi definitia »

IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Iranului sau care este originară din Iran. 2. Adj. Care aparține Iranului sau populației lui, care se referă la Iran sau la populația lui. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. Vezi definitia »

leușteán (-éni), s. m. – Plantă umbeliferă, Levisticum officinale. Origine îndoielnică. Provine fără îndoială din lat. ligusticum, poate prin intermediul mag. léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în rom. prezența ngr. λιγοστεύω. Vezi definitia »

apexián, -ă adj. Referitor la extremitatea unui organ anatomic conic. (< fr. apexien) Vezi definitia »

mârlan, -că mârlani, -ce s. m., s. f. 1. (peior.) persoană prost crescută / grosolană / necioplită. 2. (peior.) iubit, amant. Vezi definitia »