EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia]. Vezi definitia »

PARAFUCSÍNĂ s. f. colorant extras din fucsină. (< fr. parafuchsine) Vezi definitia »

CONDRÍNĂ s.f. Materie proteică obținută prin fierberea cartilajului. [ < fr. chondrine, cf. gr. chondros – cartilaj]. Vezi definitia »

FOTOCERÁMICĂ s. f. Aplicare de ornamente pe articole de porțelan cu ajutorul fotografierii speciale. – Din fr. photocéramique. Vezi definitia »

coțolígă, coțolígi, s.f. (reg.) veveriță, coțobâră, cățărá. Vezi definitia »