DELÍR, deliruri, s. n. 1. Tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. Fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire. Vezi definitia »

CLISTÍR, clistire, s. n. (Pop.) 1. Irigator. 2. Clismă. – Din ngr. klistír. Vezi definitia »

peșchír (peșchíre), s. n. – 1. Ștergar, șervet. – 2. (Olt.) Maramă. – 3. (Arg., înv.) Bancnotă de o sută de lei. – Mr. pischire. Tc. peșkir ‹ per. pῑšgῑr (Roesler 601; Șeineanu, II, 293; Lokotsch 1660; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεσϰίρι, alb., bg., sb. peškir. – Der. peșchirgiu (var. peșchergiu), s. m. (slujbaș la palat care prezenta domnului șervetul), din tc. peșkirci. Vezi definitia »

GLASPAPÍR s.n. Hârtie pe care a fost aplicat un strat de sticlă pisată; se întrebuințează la șlefuitul lemnului, al metalelor etc. [< germ. Glaspapier < Glas – sticlă, Papier – hârtie]. Vezi definitia »

FACHÍR s.m. Călugăr sau ascet cerșetor din India. ♦ Scamator. [< fr. fakir, cf. ar. faqir – sărac]. Vezi definitia »