CILÍNDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s. m. (5) cilindre, s. n. 1. S. m. Suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăși, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă și fixă. 2. S. m. Corp geometric mărginit de un cilindru (1) și de două plane paralele. 3. S. m. Piesă cilindrică componentă a unor mașini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de mașină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (În sintagma) Cilindru central = partea centrală a rădăcinilor și tulpinilor plantelor vasculare. 5. (Înv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus. Vezi definitia »

ARTROMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea unghiului de mobilitate a articulațiilor. (< engl. arthrometer) Vezi definitia »

MACÁBRU, -Ă adj. referitor la moarte, funebru, funerar; (p. ext.) care inspiră groază; lugubru. ♦ dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morți. (< fr. macabre) Vezi definitia »

ALGOMÉTRU s.n. Algezimetru. [Cf. it. algometro]. Vezi definitia »

ZOOMÉTRU, zoometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea dimensiunilor corporale animale. – Din fr. zoomètre. Vezi definitia »