TAHICARDÍE s.f. Accelerare anormală a ritmului cardiac. [Gen. -iei. / < fr. tachycardie, cf. gr. tachys – rapid, kardia – inimă]. Vezi definitia »

CHIMIOTERAPÍE s.f. Terapie prin substanțe chimice; chemoterapie. [< fr. chimiothérapie]. Vezi definitia »

CHIROLOGÍE s.f. 1. Arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mâinii. 2. Pseudoștiință care studiază corelațiile dintre mână și caracter. [Gen. -iei. / < fr. chirologie, cf. gr. cheir – mână, logos – știință]. Vezi definitia »

PEHLIVĂNÍE, pehlivănii, s. f. (Fam.) 1. Șarlatanie, șmecherie, escrocherie. 2. Glumă, poznă; ștrengărie, ghidușie. – Pehlivan + suf. -ie. Vezi definitia »

IZOTROPÍE s. f. 1. însușire a unui corp de a fi izotrop. 2. (biol.) distribuție, presupusă omogenă, a proprietăților oului, în toate direcțiile. (< fr. isotropie) Vezi definitia »