SAMÁRĂ, samare, s. f. Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.). – Din fr. samare. Vezi definitia »

ALIDÁDĂ, alidade, s. f. Dispozitiv cu care sunt prevăzute diferite aparate speciale și care servește la formarea și la măsurarea unghiurilor. – Fr. alidade (lat. lit. alidada). Vezi definitia »

STOMATÍTĂ, stomatite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei cavității bucale. – Din fr. stomatite. Vezi definitia »

GLIÓZĂ s.f. (Med.) Proliferare cu aspect tumoral a rețelei nevroglice. [Pron. gli-o-. / < fr. gliose]. Vezi definitia »

pálmă (pálme), s. f. – 1. Partea interioară a mîinii de la încheietura cu antebrațul pînă la vîrful degetelor. – 2. Lovitură dată cu palma. – 3. Măsură înv. de lungime, valorînd 0,2458 în Munt. și 0,27875 în Mold. sau 1/8 dintr-un stînjen. – Mr., megl. palmă, istr. pǫme. Lat. palma (Pușcariu 1249; Candrea-Dens., 1312; REW 6171), cf. alb. pëlamë, it., cat., sp., port. palama, prov. pauma, fr. paume. Este dubletul lui palmă, s. f. (ram de palmier), din fr. palme, înv. și în forma palm. – Der. palmac, s. n. (Mold., 1/8 dintr-o palmă), probabil din ngr. παλμάϰι, it. palmo (Hesseling 37) sau din tc. parmak „deget” (Tiktin), cf. cuman. barmac „deget” (cf. Pușcariu, Dim., 118), încrucișat cu palmă; pălmaș, s. m. (muncitor care dispune doar de brațele sale, ziler); pălmui, vb. (a da palme); pălmuială, s. f. (lovitură cu palma). – Der. neol. (din fr.) palmat, adj.; palmier, s. m.; palmiped, s. m. – Din rom. provine țig. palma (Wlislocki 107). Vezi definitia »