BLAMÁ vb. I. tr. A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blâmer]. Vezi definitia »

SUPRACOMPRIMÁ vb. tr. a mări compresiunea în cilindri unui motor cu ardere internă. (după fr. surcomprimer) Vezi definitia »

DIGÁMMA s. f. invar. Semivocală cu valoare de u consonantic, componentă a unor diftongi, triftongi etc. [Acc. și: dígama] – Din fr. digamma. Vezi definitia »

ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. Vezi definitia »

SCÂRMÁ, scârm, vb. I. Refl. (Rar) A scotoci; a căuta. Vezi definitia »