ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: încléi] – În + clei. Vezi definitia »

PEÓNIA s. f. plantă erbacee cu rădăcini în formă de tubercul și cu flori mari, plăcut parfumate și colorate de la alb, roz până la roșu; bujor. (< lat. paeonia) Vezi definitia »

SUBLINIÁ vb. I. tr. 1. A trage una sau mai multe linii sub un text scris pentru a-l scoate în evidență. 2. (Fig.) A pune în evidență, a accentua, a întări, a releva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / după fr. souligner]. Vezi definitia »

SCIA- v. schia-. Vezi definitia »

INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier]. Vezi definitia »