CIUÍN, ciuini, s. m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuințează în industria textilă, farmaceutică și alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriță (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven. Vezi definitia »

călín (călíni), s. m. – Arbust cu flori albe (Viburnum opulus). Sl. (bg., sb., cr., ceh., pol., rus.) kalina, din sl. kalŭ „lut” (Cihac, II, 38; Conev 45). Din lat. *calῑnus, după Rosetti, I, 79, insuficient explicat. – Der. călină, s. f. (fructul călinului). Vezi definitia »

SEÍN, -Ă, seini, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre lână, blană) De culoare cenușie-roșcată. 2. (Despre oi) Cu lâna cenușie-roșcată. – Et. nec. Vezi definitia »

BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, f. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. Vezi definitia »

SUPÍN s. n. mod verbal nepersonal precedat de prepoziția de sau la, care exprimă acțiunea într-un chip general, abstract, însă ca un deziderat. (< lat. supinum, fr. supin) Vezi definitia »