ÓCULUS s.n. (Arhit.) Fereastră rotundă de mici dimensiuni, caracteristică unor biserici romanice sau de epocă gotică timpurie. [< fr. oculus, cf. lat. oculus – ochi]. Vezi definitia »

VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou]. Vezi definitia »

VITÉLLUS s. n. ansamblul substanțelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. (< fr., lat. vitellus) Vezi definitia »

DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus) Vezi definitia »

NAÚPLIUS s. m. formă larvară la unele crustacee, cu un ochi și trei perechi de apendice. (< fr., lat. nauplius) Vezi definitia »