LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar. Vezi definitia »

pastilar, pastilari s. m. 1. mincinos. 2. intrigant. Vezi definitia »

ipocomisár, ipocomisári, s.m. (înv.) subcomisar de poliție. Vezi definitia »

FEROVIÁR, -Ă I. adj. în legătură cu căile ferate. II. s. m. f., adj. (lucrător) la căile ferate. (< fr. ferroviaire, it. ferroviario) Vezi definitia »

ALVEOLÁR, -Ă adj. Referitor la alveole, cu alveole. ◊ Consoană alveolară (și s.f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. [Cf. fr. alvéolaire]. Vezi definitia »