Definita cuvantului muri
MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări[1] neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu muri
titirí, titirésc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a așeza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se găti. Vezi definitia »
bîzdărí (-résc, ít), vb. – (Despre animalele înțepate de tăun) A fugi împrăștiindu-se. – Var. bîzdura, băzdăra. Sl., cf. rus. bzdryt (DAR); probabil introdus pe filieră slov., deoarece este folosit numai în Trans. – Der. bîzdîr, interj. (strigăt cu care se alungă animalele); bîzdîră, s. f. (tăun). Vezi definitia »
aglomerari urbane formate dintr-un oras cu rol de centru, în jurul caruia graviteaza, din punct de vedere economic, administrativ si cultural, o serie de orase învecinate, mai mici Vezi definitia »
pîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”. Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s. f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s. f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s. f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator). Vezi definitia »
soluri acide (de la latinescul acris), care prezintă un orizont de iluviere a argilei, cu un grad scăzut de satura ie în baze (după „Mihai Ielenicz si colaboratori, 1999, Dic ionar de Geofrafie Fizică, Editura Corint, Bucuresti) Vezi definitia »