MELAMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță chimică organică din care se obțin materiale plastice rezistente. [< fr. mélamine, germ. Melamin]. Vezi definitia »

ȘVĂBOÁICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația compusă mai ales din germani, colonizați în mod succesiv în Banat și în Transilvania prin sec. XVIII. – Șvab² + suf. -oaică. Vezi definitia »

strúnă, strúne, s.f. (reg.) 1. panarițiu. 2. bătătură (în talpă). 3. cicatrice rămasă după vaccinare. 4. nume de boală (la oameni). Vezi definitia »

HEXÓDĂ s. f. tub electronic cu șase electrozi. (< fr. hexode, germ. Hexode) Vezi definitia »

podorójnă (podorójne), s. f. – Ordin pentru a pune la dispoziție cai de poștă. Rus. podoroznaja (Cihac, II, 271). Vezi definitia »