ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. Vezi definitia »

EMETÍC¹ s. n. tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină, ca vomitiv. (< fr. émétique, lat. emeticus) Vezi definitia »

ȚIVLÍC interj. (Pop.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trase brusc și cu putere. – Onomatopee. Vezi definitia »

APODÍCTIC, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor; care nu permite posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. [< fr. apodictique, lat. apodicticus, gr. apodeiktikos – peremptoriu, convingător]. Vezi definitia »

gromóvnic (gromóvnice), s. n. – Carte de astrologie, în care se prevedea viitorul pe baza cercetării tunetelor. – Var. gromolnic, gromornic. Sl. gromovĭnikŭ, de la gromŭ „tunet” (DAR; Scriban). Ultima var. indică o încrucișare cu ornic. Vezi definitia »