COERCÍȚIE s.f. Constrângere (mai ales în vederea supunerii față de legi). [Gen. -iei, var. coercițiune s.f. / cf. fr. coercition, lat. coercitio < coercere – a constrânge]. Vezi definitia »

FTIZIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tuberculozei pulmonare. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phtisiologie. Vezi definitia »

SINDESMOPEXÍE s. f. operație pentru remedierea rupturii unui ligament. (< fr. syndesmopexie) Vezi definitia »

NEUROSECRÉȚIE s. f. activitate glandulară endocrină a unor celule nervoase. (< fr. neurosécrétion) Vezi definitia »

SPALAȚÍE s. f. reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni. (< fr., engl. spallation) Vezi definitia »