LAMAÍSM s.n. Doctrină religioasă a unei secte budiste din Tibet, din Mongolia etc. [Pron. -ma-ism. / cf. fr. lamaïsme, it. lamaismo]. Vezi definitia »

SĂMĂNĂTORÍSM s. n. curent ideologic-literar la începutul sec. XX, în România, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație, imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. (< „Sămănător/ul/”, -ism) Vezi definitia »

ANTROPOPATÍSM s. n. antropopatie (2). (< fr. anthropopathisme) Vezi definitia »

NORMATIVÍSM s.n. Curent în filozofia contemporană a dreptului, care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. [< fr. normativisme]. Vezi definitia »

POLISEMANTÍSM s. n. (Lingv.) Polisemie. – Din fr. polysémantisme. Vezi definitia »